Pregatirea defunctului pentru inhumare sau incinerare – nu conteaza neaparat metoda finala – este un obicei strabun. Are legatura cu partea practica, dar tine si de o simbolistica aparte. Descoperiti in randurile ce urmeaza cat de importanta este si aceasta etapa si de ce nu ar trebui sa omiteti solicitarea serviciului de pregatire a defunctului.

Cum se practica in trecut pregatirea defunctului

In comunitatile rurale cand o persoana era pe ultima sa suta de metri in viata, in jurul sau deja incepeau sa roiasca rudele. Erau multe de facut, multe de pregatit, nu era timp de pierdut. Adevarul este ca in acele vremuri nefiind servicii funerare ca acum totul cadea in sarcina celor din familie sa rezolve. Cu mentiunea ca membrii de familie apropiati nu aveau voie sa participe efectiv la pregatirea defunctului. Imaginea sa fiind una total schimbata fata de chipul acelui om drag din viata lor, ar fi ramas cu aceasta amintire.

Asadar, la capataiul celor care tragea sa moara cum se spunea in popor se adunau rudele. Era important de asemenea ca persoana respectiva sa aiba parte de lumanare aprinsa cand avea sa se intample momentul trecerii in lumea celor drepti. Imediat dupa, incepeau ritualurile si anume: scaldat si imbracat, pus in sicriu si asezat pe masa din casa, de obicei din camera pe care astazi o numim sufragerie.

Pregatirea defunctului in zilele noastre

Exista o mare diferenta fata de acele vremuri si ce se intampla acum. Din momentul in care decesul survine, familia contacteaza cat de rapid posibil agentia de pompe funebre. Preluarea are loc de indata, nu este vreme de pierdut, mai ales daca persoana respectiva a decedat nu din cauze naturale, cat din motive medicale. Protocolul de preluare va fi usor schimbat in functie de situatie.

Spalatul si imbracatul defunctului au loc in spatiu special amenajat si parte din acest moment include si imbalsamarea. Chiar daca este dorita sau nu – cu mici exceptii in functie de cum prevede legea – acest serviciu este  necesar. Mentine corpul neinsufletit in conditii mai bune, pentru perioada in care inca ramane expus – de obicei cele 3 zile pana la inhumare sau incinerare.

Cu ce se imbraca un defunct

Exista si aici tot felul de superstitii si traditii. Spre exemplu, in cazul celor necasatoriti se practica imbracatul in haine ca de cununie, respectiv rochie alba pentru femei si costum de mire pentru barbati. Asta pentru a bifa acest statut, pana la ingropaciune. Pentru cei care erau casatoriti sunt alese haine de ceremonie, sobre, respectiv costum sau rochie adaptate ca si design in functie de varsta.

De mentionat insa mai sunt si comunitati rurale unde se pastreaza traditia ca defunctul sa fie imbracat in costum popular, ajustat cu accesorii dupa caz – coronita de flori pentru fete tinere, batic pentru femei in varsta.

Sunt si cazuri ale celor care isi pregatesc inca din timpul vietii vestimentatia pentru inmormantare. La fel de bine sunt si cazuri in care oricum trupul neinsufletit nu este expus ochilor curiosi si este in sicriu cu capac inchis.